CARMÍN s. n. Colorant roșu de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din it. carmin, lat. carminium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CARMÍN I. s. n. materie colorantă de un roșu intens, din femela coșenilei. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roșie vie. (< fr. carmin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CARMÍN s.n. Materie colorantă de un roșu intens, extrasă din femela coșenilei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. carmin].
Sursa: Dicționar de neologisme
CARMÍN s. n. Cârmâz (3); p. ext. culoare roșie-vie, ca a cârmâzului. – Fr. carmin (lat. lit. carminium).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *carmín n. (fr. carmin; it. carminio, un fel de văpsea [!] roșie, carmino, principiu colorant al cîrmîzuluĭ). Cîrmîz. Coloarea cîrmîzuluĭ, de un roș aprins. Fig. Buze de carmin. V. rumeneală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
carmín s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită carmin m. coloarea roșie deschisă ce se scoate din coșenilă sau cârmâz.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CARMÍN s. n. Colorant roșu, de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din fr. carmin, lat. carminium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CARMÍN s. n. Colorant roșu de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din it. carmin, lat. carminium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CARMÍN I. s. n. materie colorantă de un roșu intens, din femela coșenilei. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roșie vie. (< fr. carmin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CARMÍN s.n. Materie colorantă de un roșu intens, extrasă din femela coșenilei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. carmin].
Sursa: Dicționar de neologisme
CARMÍN s. n. Cârmâz (3); p. ext. culoare roșie-vie, ca a cârmâzului. – Fr. carmin (lat. lit. carminium).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *carmín n. (fr. carmin; it. carminio, un fel de văpsea [!] roșie, carmino, principiu colorant al cîrmîzuluĭ). Cîrmîz. Coloarea cîrmîzuluĭ, de un roș aprins. Fig. Buze de carmin. V. rumeneală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
carmín s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
carmin m. coloarea roșie deschisă ce se scoate din coșenilă sau cârmâz.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CARMÍN s. n. Colorant roșu, de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din fr. carmin, lat. carminium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CARMÍN s. n. Colorant roșu de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din it. carmin, lat. carminium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CARMÍN I. s. n. materie colorantă de un roșu intens, din femela coșenilei. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roșie vie. (< fr. carmin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CARMÍN s.n. Materie colorantă de un roșu intens, extrasă din femela coșenilei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. carmin].
Sursa: Dicționar de neologisme
CARMÍN s. n. Cârmâz (3); p. ext. culoare roșie-vie, ca a cârmâzului. – Fr. carmin (lat. lit. carminium).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *carmín n. (fr. carmin; it. carminio, un fel de văpsea [!] roșie, carmino, principiu colorant al cîrmîzuluĭ). Cîrmîz. Coloarea cîrmîzuluĭ, de un roș aprins. Fig. Buze de carmin. V. rumeneală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
carmín s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită carmin m. coloarea roșie deschisă ce se scoate din coșenilă sau cârmâz.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CARMÍN s. n. Colorant roșu, de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din fr. carmin, lat. carminium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)