Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele caritate:

CARITÁTE s. f. Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. ◊ Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. – Din fr. charité, lat. caritas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CARITÁTE s. f. atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. (< fr. charité, lat. caritas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CARITÁTE s.f. Atitudine de milă afectată, prin care cei avuți vor să pară generoși, dând pomeni. ♦ Generozitate, filantropie. [< lat. caritas, cf. it. carità].
Sursa: Dicționar de neologisme

caritáte (-ắți), s. f. – Atitudine miloasă, filantropie. Lat. charitatem (sec. XIX). – Der. caritabil, adj., din fr. charitable.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CARITÁTE s. f. Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. ◊ (Ieșit din uz) Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. – Fr. charité (lat. lit. caritas, -atis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*caritáte f. (lat. cáritas, -átis, d. carus, scump, ĭubit). Ĭubire de Dumnezeŭ saŭ de oamenĭ. Milă. Pomană. Soră de caritate, călugăriță din congregațiunea instituită la 1607 de Vincențiŭ de Paul p. ajutarea săracilor și bolnavilor. Bĭuroŭ de caritate, unde se distribue ajutoare nevoĭașilor. Dame de caritate, acelea care secundează bĭurourile de caritate.
Sursa: Dicționaru limbii românești

caritáte s. f., g.-d. art. caritắții
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

caritate f. iubirea lui D-zeu și a aproapelui: credința, speranța și caritatea sunt cele trei virtuți teologale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CARITÁTE s. f. Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. ◊ Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. – Din fr. charité, lat. caritas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)