Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele carență:

CARENȚÁ vb. tr. a priva de unii factori indispensabili nutriției organismului. (< fr. carencer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


CARÉNȚĂ, carențe, s. f. Lipsă, deficiență; neglijență. – Din fr. carence, lat. carentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CARÉNȚĂ s. f. lipsă, insuficiență; deficiență. (< fr. carence, lat. carentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CARÉNȚĂ s.f. Lipsă; neglijență; deficiență. ◊ Timp de carență = condiție a contractelor de asigurare pe viață, potrivit căreia asiguratul nu beneficiază de nici o despăgubire în caz că moare într-un anumit timp de la contractare. [Cf. it. carenza, fr. carence].
Sursa: Dicționar de neologisme

CARÉNȚĂ, carențe, s. f. (Rar) Lipsă, deficiență. – Fr. carence (lat. lit. carentia).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*carénță f., pl. e (mlat. carentia, d. carens, care e lipsit de ceva). Puținătate, sărăcie: carența unuĭ ajutor dat cuĭva. V. indigență, deficiență.
Sursa: Dicționaru limbii românești

carénță s. f., g.-d. art. carénței; pl. carénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CARÉNȚĂ, carențe, s. f. Lipsă, deficiență; neglijență. – Din fr. carence, lat. carentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

carenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul carent

carentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul carent