CARCASĂ, carcase, s. f. 1. Îmbrăcăminte metalică exterioară a unui sistem tehnic, care susține anumite elemente ale acestuia și, eventual, îl protejează împotriva acțiunilor exterioare. 2. Totalitatea oaselor care alcătuiesc scheletul unui animal. 3. Scheletul unei mașini, al unei construcții etc. – Din fr. carcasse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CARCÁSĂ s. f. 1. cadru, osatură, a unui aparat sau instrument. 2. totalitatea oaselor care formează scheletul unui animal. ◊ porțiune dintr-un animal jupuit și eviscerat, scheletul cu mușchi, destinat consumului public. (< fr. carcasse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CARCÁSĂ s.f. 1. (Parte a unui) sistem osos al unui animal. 2. Cadru, osatură, schelet (al unei mașini, al unei construcții etc.). [< fr. carcasse, cf. rus. karkas].
Sursa: Dicționar de neologisme
CARCASĂ, carcase, s. f. 1. Totalitatea oaselor care alcătuiesc scheletul unui animal. 2. Scheletul unei mașini, al unei construcții etc. – Fr. carcasse.Sursa: Dicționarul limbii române moderne carcásă s. f., g.-d. art. carcásei; pl. carcáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CARCÁSĂ, carcase, s. f. 1. Îmbrăcăminte metalică exterioară a unui sistem tehnic, care susține anumite elemente ale acestuia și, eventual, îl protejează împotriva acțiunilor exterioare. 2. Totalitatea oaselor care alcătuiesc scheletul unui animal. 3. Scheletul unei mașini, al unei construcții etc. – Din fr. carcasse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)