CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei. – V. carboniza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CARBONIZÁRE s.f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei; procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului. [< carboniza].
Sursa: Dicționar de neologisme
CARBONIZARE (‹ carboniza) s. f. Procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului, prin care se obțin cocs, hidrocarburi alifatice, olefinice și aromatice, amoniac, hidrogen, azot, oxid și dioxid de carbon; cocsificare. ♦ Carbonizarea lemnului = procedeu de descompunere termică a lemnului în bocșe, retorte sau cuptoare în vederea obținerii cărbunelui de lemn, a acidului pirolignos etc.; mangalizare. Carbonizarea lînii = înlăturare a impurităților vegetale (scaieți, pleavă etc.), pe care le conține lîna, prin tratarea acesteia cu soluția diluată de acid sulfuric (37%), urmată de cardare, neutralizare și uscare.Sursa: Dicționar enciclopedic CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza.Sursa: Dicționarul limbii române moderne carbonizáre s. f., g.-d. art. carbonizắrii; pl. carbonizắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei. V. carboniza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
carbonizare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul carboniza