carboavá (oa dift.) f., pl. e (rus. dial. karbóvec, d. pol. karb, crestătură, care vine d. germ. kerb, kerbe, kerf, karf, crestătură adică „monetă crestată saŭ cu zimțĭ”). Mold. Azĭ pop. Rublă de argint (12 leĭ vechĭ și 20 de parale saŭ, la 1877, 4 fr. și 75 de banĭ). Și carboanță, pl. e (rut. karbóvancĭ, rus. karbóvanec). V. patacă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
CARBOAVĂ, carboave, s. f. Veche monedă rusească de argint sau bacnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (odinioară cu circulație și în țările românești); carboanță. – Din rus. karboveț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
carboávă (carboáve), s. f. – 1. Rublă rusească de argint. – 2. (Înv.) Monedă rom. de 5 lei, cu efigia regelui Carol I. Rus. karbovec (Cihac, II, 40; DAR). Sensul 2, care apare la Caragiale, pare ironic. Din rus. karbovanec, dubletul carboanță, s. f. cu același sens.Sursa: Dicționarul etimologic român CARBOAVĂ, carboave, s. f. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (odinioară cu circulație și în țările românești). – Rus karbovec.Sursa: Dicționarul limbii române moderne carboávă s. f., g.-d. art. carboávei; pl. carboáveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită carboavă f. Mold. rublă: dându-i și două carboave de cheltueală CR. [Rus. KARBOVEȚŬ și KARBOVANEȚŬ (de unde carboanță), de la karbovati, a încresța (din cauza marginii crestate a monedei)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CARBOÁVĂ, carboave, s. f. Veche monedă rusească de argint sau bacnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (care a circulat și în Țările Române); carboanță. – Din rus. karboveț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)