CARÁS, carași, s. m. Pește de baltă din familia crapilor, de culoare argintie sau gălbuie, cu capul scurt și cu solzii mari (Carassius auratus gibelio). – Din rus. karas'.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a caras, carași s. m. (intl.) penis.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
CARAS (‹ rus.) s. m. Pește teleostean, ciprinid, de ape dulci, de origine nord-asiatică, care a pătruns în Europa inițial ca pește ornamental, apoi în toate apele continentului. Are c. 15-35 cm și 70-110 g, solzi mari, cenușii-verzui, uneori negricioși și argintii (Carassius auratus gibelio).Sursa: Dicționar enciclopedic CARÁS, carași, s. m. Pește de baltă din familia crapilor, de culoare verde-cafenie sau gălbuie, cu capul scurt și cu solzii mari (Carassius vulgaris). – Rus karas'.Sursa: Dicționarul limbii române moderne carás m., pl. șĭ (rus. karásĭ, d. germ. karas și karausche). Nord. Caracudă, un pește. (În Meh. caras și cărășel. Ant. P.) S. n., pl. urĭ și e (pin [!] aluz. la aripa luĭ dorsală zbîrlită). Bișchie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
carás s. m., pl. caráșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită caras m. Mold. caracudă. [Rus. KARASĬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CARÁS, carași, s. m. Pește de baltă din familia crapilor, de culoare argintie sau gălbuie, cu capul scurt și cu solzii mari (Carassius auratus gibelio). – Din rus. karas’.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) caráș (-și), s. m. – Caracudă (Carassius vulgarius). Rus. karasi, rut., pol., sb., cr. karaš (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 40; Sanzewitsch 199), din germ. Karausche. – Der. cărășel, s. m. (dans tipic moldovenesc).Sursa: Dicționarul etimologic român CARAȘ, rîu, afl. stg. al Dunării; 80 km. Izv. din M-ții Semenicului, drenează depr. Caraș-Ezeriș și confl. pe terit. Iugoslaviei. În cursul superior formează chei sălbatice (19 km lungime), impresionante (declarate parc național), iar în bazinul său se află peșterile Buhui, Racoviță, Comarnic, Popovăț, Peștera Liliecilor și izbucul Bigăr. Numeroase rezervații complexe, speologice și floristice, cu numeroase fenomene carstice și specii de plante termofile.Sursa: Dicționar enciclopedic Caraș m. râu în Banat, afluent al Dunării: 100 km.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
caráș (-și), s. m. – Caracudă (Carassius vulgarius). Rus. karasi, rut., pol., sb., cr. karaš (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 40; Sanzewitsch 199), din germ. Karausche. – Der. cărășel, s. m. (dans tipic moldovenesc).Sursa: Dicționarul etimologic român CARAȘ, rîu, afl. stg. al Dunării; 80 km. Izv. din M-ții Semenicului, drenează depr. Caraș-Ezeriș și confl. pe terit. Iugoslaviei. În cursul superior formează chei sălbatice (19 km lungime), impresionante (declarate parc național), iar în bazinul său se află peșterile Buhui, Racoviță, Comarnic, Popovăț, Peștera Liliecilor și izbucul Bigăr. Numeroase rezervații complexe, speologice și floristice, cu numeroase fenomene carstice și specii de plante termofile.Sursa: Dicționar enciclopedic Caraș m. râu în Banat, afluent al Dunării: 100 km.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a