CARAVÉLĂ, caravele, s. f. Corabie cu pânze, rapidă, folosită în trecut (de spanioli și de portughezi) pentru călătorii lungi. – Din it. caravella, fr. caravelle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CARAVÉLĂ s. f. navă rapidă, cu trei catarge și rază mare de acțiune, din sec. XV-XVI. (< fr. caravelle, port. caravela)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CARAVÉLĂ s.f. Navă cu vele cu patru catarge, folosită în trecut mai ales de spanioli și de portughezi. ♦ Bastiment turcesc. [< fr. caravelle, it. caravella, cf. port. caravela, sp. carabela].
Sursa: Dicționar de neologisme
CARAVELĂ (‹ it., fr.) s. f. Velier cu 3-4 catarge, răspîndit în sec. 13-17; a fost folosit de Columb și Vasco da Gama.Sursa: Dicționar enciclopedic CARAVÉLĂ, caravele, s. f. Corabie cu pânze, folosită în trecut de spanioli și de portughezi. – It. caravella.Sursa: Dicționarul limbii române moderne caravélă s. f., g.-d. art. caravélei; pl. caravéleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CARAVÉLĂ, caravele, s. f. Corabie cu pânze, rapidă, folosită în trecut (de spanioli și de portughezi) pentru călătorii lungi. – Din it. caravella, fr. caravelle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
