CARAGHIOSLÂC, caraghioslâcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul; comicărie. – Din tc. karagözlük.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CARAGHIOSLÂC, caraghioslâcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul. – Tc. karagözlük.Sursa: Dicționarul limbii române moderne caraghioslấc s. n., pl. caraghioslấcuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită caraghioslâc n. 1. farsă de caraghios, joc cu vorbe sau cu gesturi comice: un caraghioslâc ca toate revoluțiile de la noi AL.; 2. glumă grosolană și josnică, bufonerie ordinară: care va să zică și caraghioslâc pe lângă celelalte AL. [TurC. KARAGÖZLÜK].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CARAGHIOSLẤC, caraghioslâcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul; comicărie. – Din tc. karagözlük.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)