Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele capiță:

capíță (-țe), s. f. – Grămadă conică de fîn. – Mr. căpiță, copiță. Sl. kopica (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 87; Meyer 198; Pușcariu, Lr., 284; Conev 69 și 75); cf. bg. kapica, kopica, kupica, sb. kapica, ceh., pol. kopica „grămadă” și, pornind de la sl., ngr. ϰόπιτσας (Meyer, Neugr. St., II, 33), alb. kopitsë, mag. kopicz. Schimbarea lui oa pare a fi prezentat dificultăți așa încît unii filologi au căutat explicația în limbile romanice. Cf. Pascu, I, 57, care pornește de la lat. cappa și se referă la vegl. cappa „claie”. Totuși, pare de preferat explicația prin sl.; este vorba de un der. de la sl. kupiti „a aduna”, cf. pol. kopić „a îngrămădi” și rom. cupie. Pentru fonetism, cf. gata.Der. căpiție, s. f. (grămadă de trestie).
Sursa: Dicționarul etimologic român


CĂPIȚÁ vb. I v. căpiți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CĂPIȚÁ vb. I. v. căpiți.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

CĂPIȚÁ vb. I v. căpiți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Din bg. kopica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3).Bg. kopica (influențat de cap).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

căpíță (Mold. Munt. est), copiță (Olt.) f., pl. e, și copítă (Munt. vest) f., pl. e și țĭ (pol. kopica, dim. d. kopa, claĭe, stog, d. vsl. kupŭ, grămadă, vgerm. kûfe, ngerm. kaufen; bg. sîrb. kup, nsl. kup, kopica, rut. kopícĕa, rus. kopná; ung. kupac și [d. rom.] kapica; ngr. kopádi. V. cupesc). Mold. Grămada provizorie de fîn (înaltă cam cît omu) care la un loc cu altele formează claĭa. Munt. Stog, fîn așezat în ultima formă. Fig. Iron. Hălăcĭugă, păr mare netuns în capu cuĭva.
Sursa: Dicționaru limbii românești

căpíță s. f., g.-d. art. căpíței; pl. căpíțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

căpiță f. grămadă mică de fân, de formă conică; fânul se strânge mai întâi în căpițe, acestea în snopi, pe cari secerătorii le înalță în picioare, din cari durează clăi, apoi șire sau stoguri: brăzdele le răstoarnă ’n căpiți, alții le adună AL. [Slav. KOPIȚA, grămadă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Din bg. kopica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)