CAPÉLMAISTRU, capelmaiștri, s. m. Dirijor al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmáistru] – Din germ. Kapellmeister.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CAPELMÁISTRU s. m. 1. prim interpret (violonist) al unei orchestre. 2. dirijor al unei orchestre mici, al unei fanfare. (< germ. Kapellmeister)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CAPÉLMAISTRU s.m. (Rar) Dirijor (al unei orchestre, al unei fanfare). [< germ. Kapellmeister].
Sursa: Dicționar de neologisme
capelmaistru, capelmaiștri s. m. (intl.) 1. șeful unei bande de hoți. 2. infractor temut / periculos.Sursa: Dicționar de argou al limbii române CAPÉLMAISTRU, capelmaiștri, s. m. (Înv.) Dirijor al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmáistru] – Germ. Kapellmeister.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *capel-máĭstru m. (germ. kapellmeister, maestru de capelă [muzică], fr. maître de chapelle. Barb. Șef de muzică (de orhestră [!] saŭ de fanfară).
Sursa: Dicționaru limbii românești
capelmáistru (-mais-) s. m., art. capelmáistrul; pl. capelmáiștri, art. capelmáiștriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
capel-maistru m. cel ce dirijează cântarea într’o biserică, într’o orchestră de muzică (la un teatru, la un bal).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CAPELMÁISTRU, capelmaiștri, s. m. Dirijor al unei formații muzicale sau al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capélmaistru] – Din germ. Kapellmeister.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)