Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele cantonament:

CANTONAMÉNT, cantonamente, s. n. 1. Staționare vremelnică (a unor unități militare) într-o localitate, în afara cazarmei; loc unde sunt instalați cei cantonați. 2. Loc de cazare special amenajat și perioada de timp în care o echipă sau un lot de sportivi se pregătesc în comun (în vederea participării la o competiție de amploare). – Din fr. cantonnement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CANTONAMÉNT s. n. 1. staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe. 2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor. (< fr. cantonnement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CANTONAMÉNT s.n. Staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe. ♦ (Sport) Loc amenajat special pentru antrenamentul sportivilor. [Cf. fr. cantonnement].
Sursa: Dicționar de neologisme

CANTONAMENT (‹ fr.) s. n. 1. (MILIT.) (Loc de) instalare temporară a trupelor într-o localitate în afara cazărmii. 2. (SPORT) Loc de cazare și perioada de timp în care se desfășoară pregătirea în comun a unei echipe sau a unui lot de sportivi în vederea participării la o competiție de amploare. 3. (EC.) Limitarea drepturilor unui creditor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

CANTONAMÉNT, cantonamente, s. n. Staționare vremelnică (a unor unități militare) într-o localitate; loc unde sunt instalați cei cantonați. ♦ Loc special amenajat, în care un grup de sportivi se pregătește în vederea unei competiții. – După fr. cantonnement.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*cantonamént n., pl. e (fr. cantonnement). Locu unde cantonează trupele militare (casă orĭ un adăpost oare-care permanent). V. bivuac.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cantonamént s. n., pl. cantonaménte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cantonament n. găzduirea provizorie a unei trupe la săteni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CANTONAMÉNT, cantonamente, s. n. 1. Instalare temporară a unor unități militare într-o localitate în afara căzărmii; loc unde sunt instalați cei cantonați. 2. Loc de cazare special amenajat și perioada de timp în care o echipă sau un lot de sportivi se pregătesc în comun (în vederea participării la o competiție de amploare).Din fr. cantonnement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)