CANICULTÚRĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu studiul creșterii și dresajului câinilor în scopul folosirii lor la diferite servicii (pază, vânătoare, transporturi etc.) – Din fr. caniculture.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CANICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor; chinologie. (< fr. caniculture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CANICULTÚRĂ s.f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor. [< fr. caniculture, cf. lat. canis – câine, cultura – creștere].
Sursa: Dicționar de neologisme
canicultúră s. f., g.-d. art. canicultúriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CANICULTÚRĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor în scopul folosirii lor pentru pază, vânătoare, transporturi etc. – Din fr. caniculture.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)