Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele candoare:

CANDOÁRE s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Din fr. candeur, lat. candor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CANDOÁRE s. f. curățenie, puritate morală, nevinovăție. ◊ naivitate, ingenuitate, inocență. (< fr. candeur, lat. candor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CANDOÁRE s.f. Curățenie morală; puritate, nevinovăție. [Gen. -orii. / cf. fr. candeur, it. candore, lat. candor].
Sursa: Dicționar de neologisme

CANDOÁRE s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Fr. candeur (lat. lit. candor, -oris).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*candoáre f., pl. orĭ (lat. cándor, -óris, albeață strălucitoare). Curățenie sufletească, ingenuitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești

candoáre (-doa-) s. f., g.-d. art. candórii; pl. candóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

candoare f. curățenie de inimă, nevinovăție sufletească.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CANDOÁRE, candori, s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Din fr. candeur, lat. candor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)