Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele cancan:

CANCÁN1, cancanuri, s. n. (Franțuzism) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva; bârfeală. – Din fr. cancan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CANCÁN2, cancanuri, s. n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans; french-cancan. – Din fr. cancan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CANCÁN2 s. n. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare. (< fr. cancan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CANCÁN1 s. n. vorbe răutăcioase la adresa cuiva; bârfă. (< fr. cancan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CANCÁN s.n. 1. (De obicei la pl.) Vorbe răutăcioase spuse la adresa cuiva; bârfeală. 2. Dans excentric de cabaret, dansat numai de femei pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan. [Pl. -uri. / < fr. cancan, cf. lat. quanquam – cu toate că].
Sursa: Dicționar de neologisme

cancan, cancanuri s. n. 1. scandal, bârfă. 2. petrecere, orgie.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

CANCÁN, cancanuri, s. n. (Franțuzism) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva. – Fr. cancan.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*cancán n., pl. e și urĭ (fr. cancan, discurs universitar, flecărire, bîrfire, d. lat. quamquam, „deși”, cuvînt cu care începeaŭ de multe orĭ discursurile universitare). Intrigĭ saŭ fapte scandaloase; se ține numaĭ de cancanurĭ. Un contradans francez scandalos: a juca cancanu.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cancán s. n., pl. cancánuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cancan n. contradanț francez cu figuri necuviincioase (la balurile publice): am jucat și cancanul AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CANCÁN1, cancanuri, s. n. Vorbă răutăcioasă răspândită pe seama cuiva; bârfeală. – Din fr. cancan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CANCÁN2, cancanuri, s. n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans; french-cancan. – Din fr. cancan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)