Am găsit 27 de definiții pentru cuvantul/cuvintele canat:

CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc2, pervaz de ușă. – Din tc. kanat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


canát (canaturi), s. n. – Fiecare dintre părțile mobile ale unei uși sau ferestre. – Mr. cănată. Tc. kanat (Roesler 594; Șeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „jaluzea”, alb. kanatë, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat. cannata, care nu pare posibilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CANÁT1, canate, s. n. Fiecare dintre părțile unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

CANÁT2, canaturi, s. n. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. – Tc. kanat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

canát n., pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] kanad și kanat; ngr. kanáti, bg. kanat). Valvă de ușă saŭ de fereastră.
Sursa: Dicționaru limbii românești

canát1 (piele tăiată) s. n., pl. canáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

canát2 (parte a ușii) s. n., pl. canáturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

canat n. oblon de ușă sau de fereastră ce se deschide în două. [Turc. KANAT].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc2, pervaz de ușă. Din tc. kanat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc2, pervaz de ușă. – Din tc. kanat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

canát (canaturi), s. n. – Fiecare dintre părțile mobile ale unei uși sau ferestre. – Mr. cănată. Tc. kanat (Roesler 594; Șeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „jaluzea”, alb. kanatë, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat. cannata, care nu pare posibilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CANÁT1, canate, s. n. Fiecare dintre părțile unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

CANÁT2, canaturi, s. n. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. – Tc. kanat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

canát n., pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] kanad și kanat; ngr. kanáti, bg. kanat). Valvă de ușă saŭ de fereastră.
Sursa: Dicționaru limbii românești

canát1 (piele tăiată) s. n., pl. canáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

canát2 (parte a ușii) s. n., pl. canáturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

canat n. oblon de ușă sau de fereastră ce se deschide în două. [Turc. KANAT].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc2, pervaz de ușă. Din tc. kanat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc2, pervaz de ușă. – Din tc. kanat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

canát (canaturi), s. n. – Fiecare dintre părțile mobile ale unei uși sau ferestre. – Mr. cănată. Tc. kanat (Roesler 594; Șeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „jaluzea”, alb. kanatë, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat. cannata, care nu pare posibilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CANÁT1, canate, s. n. Fiecare dintre părțile unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

CANÁT2, canaturi, s. n. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. – Tc. kanat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

canát n., pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] kanad și kanat; ngr. kanáti, bg. kanat). Valvă de ușă saŭ de fereastră.
Sursa: Dicționaru limbii românești

canát1 (piele tăiată) s. n., pl. canáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

canát2 (parte a ușii) s. n., pl. canáturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

canat n. oblon de ușă sau de fereastră ce se deschide în două. [Turc. KANAT].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc2, pervaz de ușă. Din tc. kanat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)