Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele canara:

CANARÁ, canarale, s. f. 1. Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). – Din bg. kanara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CANARÁ, canarale s. f. Vale largă și adâncă, specifică reliefului din sudul Dobrogei.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

canará (canarále), s. f. – Stîncă (în mare). Var. canară. Tc. kanara „abator” (Șeineanu, II, 84); cf. bg. kanará „stîncă”. Probabil de aici vb. canarisi (a se apleca, a se înclina), termen de marinărie.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CANARÁ, canarale, s. f. 1. Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). – Bg. kanara.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

canará f. (turc. kanará, tăĭetoare, salhana, d. ar. kynare; bg. kanará, stîncă). Dobr. Vale stîncoasă și abruptă. Munt. vest. ceată, cîrd: canara de oamenĭ, de vite.
Sursa: Dicționaru limbii românești

canará (rar) s. f., art. canaráua, g.-d. art. canarálei; pl. canarále, art. canarálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

canarà f. 1. stană: sub o canara de piatră unde un câine mare latră POP.; 2. stâncă de mare (în Dobrogea); 3. Mold. pășune de îngrășat vitele pentru zalhana. [Turc. KANARÁ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Canarà f. localitate în jud. Constanța cu o carieră de piatră de var și de ciment.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CANARÁ, canarale, s. f. 1. (Rar) Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile). – Din bg. kanara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CANARÁ, canarale, s. f. 1. Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). – Din bg. kanara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CANARÁ, canarale s. f. Vale largă și adâncă, specifică reliefului din sudul Dobrogei.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

canará (canarále), s. f. – Stîncă (în mare). Var. canară. Tc. kanara „abator” (Șeineanu, II, 84); cf. bg. kanará „stîncă”. Probabil de aici vb. canarisi (a se apleca, a se înclina), termen de marinărie.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CANARÁ, canarale, s. f. 1. Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). – Bg. kanara.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

canará f. (turc. kanará, tăĭetoare, salhana, d. ar. kynare; bg. kanará, stîncă). Dobr. Vale stîncoasă și abruptă. Munt. vest. ceată, cîrd: canara de oamenĭ, de vite.
Sursa: Dicționaru limbii românești

canará (rar) s. f., art. canaráua, g.-d. art. canarálei; pl. canarále, art. canarálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

canarà f. 1. stană: sub o canara de piatră unde un câine mare latră POP.; 2. stâncă de mare (în Dobrogea); 3. Mold. pășune de îngrășat vitele pentru zalhana. [Turc. KANARÁ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Canarà f. localitate în jud. Constanța cu o carieră de piatră de var și de ciment.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CANARÁ, canarale, s. f. 1. (Rar) Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile). – Din bg. kanara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)