CAMARÍLĂ, camarile, s. f. Curteni din anturajul unui rege sau al unui șef de stat, care influențează politica statului în interesul lor personal. – Din fr. camarilla.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CAMARÍLĂ s. f. clică de curteni care influențează, din interes personal, hotărârile unui suveran. (< fr., sp. camarilla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CAMARÍLĂ s.f. Clică de curteni care influențează, din interes personal, actele unui suveran. [< sp., fr. camarilla].
Sursa: Dicționar de neologisme
CAMARÍLĂ, camarile, s. f. Clică de curteni care influențează, din interese personale, actele suveranului și treburile statului. – Fr. camarilla.Sursa: Dicționarul limbii române moderne CAMARÍLĂ, camarile, s. f. Grup de curteni din anturajul unui suveran sau al unui șef de stat, care influențează politica statului în interesul lor personal. – Din fr., sp. camarilla (< camara „cameră“), „cabinet particular al regelui“.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
*camarílă f., pl. e (fr. camarilla, cuv. sp. care înseamnă „cameră mică”, adică „ceată de curtizanĭ [!] influențĭ”, cum era în Spania). Gașcă influentă pe lîngă un suveran, un ministru ș. a. V. cărdășie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
camarílă s. f., g.-d. art. camarílei; pl. camaríleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
camarilă f. coterie influentă la Curtea unui Domn, guvern ocult de favoriți.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CAMARÍLĂ, camarile, s. f. Grup de favoriți ai unui suveran, care influențează politica statului în interes personal. – Din fr. camarilla.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)