Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele calin:

CALÍN, -Ă, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. – Din fr. câlin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CALÍN, -Ă adj. care se alintă; alintat. ◊ tandru; mângâietor. (< fr. câlin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CALÍN, -Ă adj. Care se alintă; alintat. ♦ Lingușitor. [< fr. câlin].
Sursa: Dicționar de neologisme

calín adj. m., pl. calíni; f. calínă, pl. calíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CALÍN, -Ă, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. – Din fr. câlin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CĂLÍN, călini, s. m. Arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și cu fructe roșii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini (Viburnum opulus). – Din călină (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

călin, -ă, adj. (reg.) căldicel, călduț.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

călín (călíni), s. m. – Arbust cu flori albe (Viburnum opulus). Sl. (bg., sb., cr., ceh., pol., rus.) kalina, din sl. kalŭ „lut” (Cihac, II, 38; Conev 45). Din lat. *calῑnus, după Rosetti, I, 79, insuficient explicat. – Der. călină, s. f. (fructul călinului).
Sursa: Dicționarul etimologic român

CĂLIN (‹ călină) s. m. Arbust originar din Europa, Asia, America, Africa, de c. 3 m înălțime, cu frunze opuse, lobate, cu flori albe și fructe drupe mici (Viburnum opulus); unele varietăți se cultivă ca arbuști ornamentali (ex. „boule de neige”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

CĂLIN, Sergiu (n. 1923, București), inginer electrotehnician român. Prof. univ. la București. Studii, cercetări, lucrări de sinteză în domeniul regulatoarelor automate adaptive, extremale, multivariabile, numerice și al protecției prin relee.
Sursa: Dicționar enciclopedic

CĂLÍN, călini, s. m. Arbust sălbatic cu flori albe și cu fructe roșii în formă de ciorchini (Viburnum opulus). – Din călină.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

călín m. (d. călină). Un copăcel caprifoliaceŭ care crește pin [!] pădurĭ și tufișurĭ umede și care are florĭ albe și bobițe roșiĭ zemoase și acrișoare (viburnum ópulus). Adj. Boŭ călin, cam cenușiŭ cu botu, coada și picĭoarele negricĭoase (Est. Rar).
Sursa: Dicționaru limbii românești

călín, -i, s.m. – (bot.) Arbust cu flori albe și cu fructe roșii în formă de ciorchine (Viburnum opulus L.). Se folosește în medicina populară la tuse, boli de inimă, de stomac etc. (Borza 1968: 179). – Din sl. kalina.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

călín (arbust) s. m., pl. călíni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

călin m. frumos arbust cu flori albe si boabe roșii (Viburnum opulus). [Slav. KALINA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CĂLÍN, călini, s. m. Arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și cu fructe roșii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini (Viburnum opulus). – Din călină (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)