Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele caleap:

caleáp, V. căleap.
Sursa: Dicționaru limbii românești


caleap n. Mold. scul: pe o grindă călepe de tort și lânuri CR. [Turc. KELEP, rășchitor].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CĂLEÁP, călepe, s. n. (Reg.) Rășchitor mic; p. ext. scul. – Din tc. keleb.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

căleáp (-puri), s. n.1. Rășchitor. – 2. Scul. – Var. călep. Tc. kelep (DAR). Puțin folosit. L. Spitzer, Mitt. Wien, 138 a confundat var. călep cu calup.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CĂLEÁP, călepe, s. n. (Reg.) Scul. – Tc. keleb „rășchitor”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

căleáp și caleáp n., pl. epe (turc. kelep și kullab, rîșchitor). Nord. Scul, legătură de 30-40 de jurubițe.
Sursa: Dicționaru limbii românești

căleáp (reg.) s. n., pl. călépe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CĂLEÁP, călepe, s. n. (Reg.) Rășchitor mic; p. ext. scul. – Din tc. keleb.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)