Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele caleașcă:

CALEÁSCĂ s. f. v. caleașcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CALEÁSCĂ s. f. v. caleașcă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

CALEÁSCĂ s. f. v. caleașcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CALEÁȘCĂ, calești, s. f. (Înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. [Var.: (înv.) caleáscă s. f.] – Din rus. koleaska.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

caleáșcă (caléști), s. f. – Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. – Mr. caleașcă. Cuvîntul a putut intra în rom. pe mai multe căi, deoarece apare în multe limbi europene. Pare a fi de origine cehă, kolesa (de la kolo „roată”), de aici germ. Kalesche, it. calessa, fr. calèche (› sp. calesa). Cf. pe de altă parte, tc. kaleșka, bg. kaliaska, mag. kalicka, pol. kolasa, rus. koljaska. În rom. pare să fi intrat din tc. sau din rus. (din bg., după Conev; însă istoria cuvîntului bg. nu este clară; din mag. după Gáldi, Dict., 112). Meyer, Neugr. St., II, 74, îl derivă din rom. ngr. ϰαλιάσϰα.
Sursa: Dicționarul etimologic român

caleașcă, calești s. f. (deț.) 1. dispozitiv format dintr-o ață cu o greutate legată la un capăt, cu ajutorul căreia se transmit prin vizetă, de la o încăpere la alta, obiecte sau mesaje. 2. orice metodă de transmitere ilegală a informației într-un penitenciar.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

CALEÁȘCĂ, calești, s. f. (Înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. [Var.: (înv.) caleáscă s. f.] – Rus koljaska.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*caleașcă f., pl. ește, eștĭ și eșce, eșcĭ (fr. calèche, care, ca și it. calesse, calesso, vine d. ceh. kolesa, roate [!], trăsură, kolo, roată. D. fr. vine germ. kalesche, pol. kolasa, kolaska, rus. kolĕáska. Cp. cu patașcă, d. fr. patache. V. colnic și ocol). Sec. 19. Trăsură boĭerească de plimbare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

caleáșcă (înv.) s. f., g.-d. art. caléștii; pl. caléști
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CALEÁȘCĂ, calești, s. f. (Înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. [Var.: (înv.) caleáscă s. f.] – Din rus. koleaska.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

călească - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul căli

călească - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul căli