Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele caldura:

CĂLDÚRĂ, călduri, s. f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; faptul că un corp posedă o anumită temperatură; senzație produsă de corpurile calde; temperatură ridicată. 2. (Fiz.) Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferite părți ale aceluiași sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic; p. ext. parte a fizicii care studiază fenomenele termice. ◊ Căldură specifică = căldură necesară ridicării cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp. ◊ Căldură animală = energie calorică rezultată în decursul metabolismului pe seama proceselor de oxidare a substanțelor nutritive. 3. (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte; vreme toridă. 4. (La pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. 5. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. ♦ Afecțiune, amabilitate, prietenie. 6. (La pl.) Perioadă din ciclul sexual în care animalele femele manifestă dorința naturală de a se împerechea. – Lat. pop. caldura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


căldúră (căldúri), s. f.1. Stare de încălzire a unui corp. – 2. Însuflețire, patimă, înflăcărare. – 3. Febră. – 4. Libido, perioadă de împerechere. – 5. (Arg.) Sîni, țîțe. – 6. (Arg.) Vestă, haină. Mr. căldură. Lat. *caldūra (Pușcariu 261; REW 1505; Candrea-Dens., 230; DAR); a cărui existență se confirmă prin it. caldura, prov. kaudüro. Cf. cald, scălda.Der. călduros, adj. (care păstrează căldura, fierbinte, sufocant; arzător, înflăcărat; însuflețit, în călduri).
Sursa: Dicționarul etimologic român

căldură, călduri s. f. (intl.) buzunarul interior al unui sacou, palton etc.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

CĂLDÚRĂ, călduri, s. f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; temperatură ridicată. ♦ (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte. ♦ (Fiz.) Formă de mișcare a materiei care se poate exprima în unități de energie sau în calorii. ♦ (La pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. 2. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. ♦ Afecțiune, amabilitate, prietenie. – Lat. *caldura.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

căldúră f., pl. ĭ (d. cald). Calitatea de a fi cald, cum e focu saŭ corpu omuluĭ în raport cu gheața. Fig. Ardoare: căldura lupteĭ. Afabilitate: a primi pe cineva cu căldură. A fi în căldurĭ (vorbind de vite), a fi în ardoare sexuală. V. călîŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

căldúră s. f., g.-d. art. căldúrii; pl. căldúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

căldură f. 1. starea corpului cald și sensațiunea ce produce; 2. temperatura mai mult sau mai puțin ridicată a atmosferei; 3. fig. ardoare, zel mare: vorbește, se roagă cu multă căldură.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CĂLDÚRĂ, călduri, s. f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; faptul că un corp posedă o anumită temperatură; senzație produsă de corpurile calde; temperatură ridicată. 2. (Fiz.) Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferite părți ale aceluiași sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic; p. ext. parte a fizicii care studiază fenomenele termice. ◊ Căldură specifică = căldură necesară ridicării cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp. ◊ Căldură animală = energie calorică rezultată în decursul metabolismului pe seama proceselor de oxidare a substanțelor nutritive. 3. (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte; vreme toridă. 4. (La pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. 5. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. ♦ Afecțiune, amabilitate, prietenie. 6. (La pl.) Perioadă din ciclul sexual în care animalele femele manifestă dorința naturală de a se împerechea. – Lat. pop. caldura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)