Am găsit 28 de definiții pentru cuvantul/cuvintele calcan:

CALCÁN1, calcani, s. m. Pește de mare cu corpul rombic, turtit lateral și asimetric, având ambii ochi pe partea stângă și solzi lungi, tari pe burtă și pe spate; pește-de-mare (Scophthalmus maeoticus). – Din tc. kalkan [baitği].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CALCÁN2, calcane, s. n. 1. Perete exterior din spate (fără deschizătură) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al unei clădiri vecine). 2. (Înv.) Scut, pavăză. – Din tc. kalkan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CALCÁN s.m. În general, pește plat din familia scophtalmidae, având conturul corpului aproape rombic, cu ochii asezați pe partea stângă. 1. Calcanul-mare (Scophtalmus sau Rhombus maximus), pescuit în Marea Nordului, Baltică și Mediterană, poate fi lung de 1-3 m și atinge o greutate de 35 kg, cel din Marea Neagră (Scophtalmus maeoticus) de 75-90 cm și 15 kg. 2. Calcanul mic, numit și calcan-neted (Scophtalmus rhombus sau Rhombus laevis) ajunge cel mult la 40 cm lungime și 4 kg greutate, fiind preponderent în Marea Nordului.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ

calcán (calcanuri), s. n.1. Scut, pavăză. – 2. Perete fără fereastră. – Var. calcan, s. m. (pește, Rhombus maximus, Rhombus maeoticus). Tc. kalkan (Șeineanu, II, 76; Meyer 169; Ronzevalle 129); cf. ngr. ϰαλϰάνι, bg., alb. kalkan. Sensul 1, care apare de la începutul sec. XVIII (N. Costin), este astăzi înv. Cuvîntul turc are toate sensurile celui rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CALCAN2 (‹ tc.) s. n. Zid exterior al unei clădiri, în care nu se amenajează nici o deschidere, destinat să fie acoperit de un zid asemănător al clădirii vecine.
Sursa: Dicționar enciclopedic

CALCÁN1, calcane, s. n. 1. Zidul din spate (fără deschizături) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al unei clădiri vecine). 2. (Înv.) Scut, pavăză. – Tc. kalkan.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

CALCÁN2, calcani, s. m. Pește de mare cu corpul turtit și lat, având ambii ochi pe partea stângă și solzi lungi, tari pe burtă și pe spate (Rhombus maeoticus).Tc. kalkan [baliği].
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

calcán n., pl. e (turc. kalkan, scut, și kalkan-balyk, pește ca un scut). Sec. 18-19. Scut (ca ornament la caĭ). Azĭ. Zid prelungit în sus fără streșină și, în general, fără ferestre. S. m. Un pește marin lat, cu amîndoĭ ochiĭ pe partea stîngă, ca și cambula, dar maĭ mare (rhombus maeóticus, c´o varietate maĭ mică: rhombus levis). V. plătică și barbun.
Sursa: Dicționaru limbii românești

calcán1 (pește) s. m., pl. calcáni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

calcán2 (zid) s. n., pl. calcáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

calcan n. 1. pavăză (ca podoabă la cai): cal domnesc împodobit cu cioltare de fier și calcane de argint FIL.; 2. zid de streașină. [Turc. KALKAN].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

calcan m. pește de mare cu corpul turtit în formă de romb și cu carnea bună de mâncat (Pleuronectes rhombus). [Lit. pește cu pavăză].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CALCÁN1, calcani, s. m. Pește de mare cu corpul rombic, turtit lateral și asimetric, având ambii ochi pe partea stângă și solzi lungi, tari pe burtă și pe spate; pește-de-mare (Scophthalmus maeoticus). – Din tc. kalkan [baıtği].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CALCÁN2, calcane, s. n. 1. Perete exterior din spate (fără deschideri) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al clădirii vecine). 2. (Înv.) Scut, pavăză. – Din tc. kalkan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CALCÁN1, calcani, s. m. Pește de mare cu corpul rombic, turtit lateral și asimetric, având ambii ochi pe partea stângă și solzi lungi, tari pe burtă și pe spate; pește-de-mare (Scophthalmus maeoticus). – Din tc. kalkan [baitği].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CALCÁN2, calcane, s. n. 1. Perete exterior din spate (fără deschizătură) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al unei clădiri vecine). 2. (Înv.) Scut, pavăză. – Din tc. kalkan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CALCÁN s.m. În general, pește plat din familia scophtalmidae, având conturul corpului aproape rombic, cu ochii asezați pe partea stângă. 1. Calcanul-mare (Scophtalmus sau Rhombus maximus), pescuit în Marea Nordului, Baltică și Mediterană, poate fi lung de 1-3 m și atinge o greutate de 35 kg, cel din Marea Neagră (Scophtalmus maeoticus) de 75-90 cm și 15 kg. 2. Calcanul mic, numit și calcan-neted (Scophtalmus rhombus sau Rhombus laevis) ajunge cel mult la 40 cm lungime și 4 kg greutate, fiind preponderent în Marea Nordului.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ

calcán (calcanuri), s. n.1. Scut, pavăză. – 2. Perete fără fereastră. – Var. calcan, s. m. (pește, Rhombus maximus, Rhombus maeoticus). Tc. kalkan (Șeineanu, II, 76; Meyer 169; Ronzevalle 129); cf. ngr. ϰαλϰάνι, bg., alb. kalkan. Sensul 1, care apare de la începutul sec. XVIII (N. Costin), este astăzi înv. Cuvîntul turc are toate sensurile celui rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CALCAN2 (‹ tc.) s. n. Zid exterior al unei clădiri, în care nu se amenajează nici o deschidere, destinat să fie acoperit de un zid asemănător al clădirii vecine.
Sursa: Dicționar enciclopedic

CALCÁN1, calcane, s. n. 1. Zidul din spate (fără deschizături) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al unei clădiri vecine). 2. (Înv.) Scut, pavăză. – Tc. kalkan.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

CALCÁN2, calcani, s. m. Pește de mare cu corpul turtit și lat, având ambii ochi pe partea stângă și solzi lungi, tari pe burtă și pe spate (Rhombus maeoticus).Tc. kalkan [baliği].
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

calcán n., pl. e (turc. kalkan, scut, și kalkan-balyk, pește ca un scut). Sec. 18-19. Scut (ca ornament la caĭ). Azĭ. Zid prelungit în sus fără streșină și, în general, fără ferestre. S. m. Un pește marin lat, cu amîndoĭ ochiĭ pe partea stîngă, ca și cambula, dar maĭ mare (rhombus maeóticus, c´o varietate maĭ mică: rhombus levis). V. plătică și barbun.
Sursa: Dicționaru limbii românești

calcán1 (pește) s. m., pl. calcáni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

calcán2 (zid) s. n., pl. calcáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

calcan n. 1. pavăză (ca podoabă la cai): cal domnesc împodobit cu cioltare de fier și calcane de argint FIL.; 2. zid de streașină. [Turc. KALKAN].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

calcan m. pește de mare cu corpul turtit în formă de romb și cu carnea bună de mâncat (Pleuronectes rhombus). [Lit. pește cu pavăză].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CALCÁN1, calcani, s. m. Pește de mare cu corpul rombic, turtit lateral și asimetric, având ambii ochi pe partea stângă și solzi lungi, tari pe burtă și pe spate; pește-de-mare (Scophthalmus maeoticus). – Din tc. kalkan [baıtği].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CALCÁN2, calcane, s. n. 1. Perete exterior din spate (fără deschideri) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al clădirii vecine). 2. (Înv.) Scut, pavăză. – Din tc. kalkan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)