Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele calapăr:

CALAPẮR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Din scr. kaloper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CALAPẮR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Sb. kaloper.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

calapắr, V. calonfir.
Sursa: Dicționaru limbii românești

calapắr, (calupăr, călupăr), s.m. – (bot.) Plantă ierboasă perenă cultivată în grădinile țărănești tradiționale, pentru mirosul plăcut și aspectul deosebit dat de forma frunzelor și culoarea argintie; balsamină, calomfir, izma-Maicii-Domnului (Tanacetum balsamita L.). ♦ (Med. pop.) Antihemoragic, antiinflamator, anticanceros, stimulent al sistemului nervos central. „Pă la brațe cu verdeață, / Pă la păr cu calapăr” (Antologie 1980: 61). – Din srb. kaloper.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

calapắr (reg.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

calapăr m. Mold. Tr. Bot. V. calonfir: oale cu mintă, calapăr și busuioc NEGR. [Serb. KALOPER].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CALAPẮR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Din sb. kaloper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

călăpắr, s.m. – v. calapăr.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș