CALAMITÁ vb. I. tr. (Liv.; despre calamități naturale) A distruge. [< calamitate].
Sursa: Dicționar de neologisme
calamitá (a ~) vb., ind. prez. 3 calamiteáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
CALAMITÁ, pers. 3 calamitează, vb. I. Tranz. A devasta, a distruge. – De la calamitate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) *calamítă f., pl. e (d. lat. cálamus și vgr. kálamos, trestie). O broască care trăĭește pin [!] trestiĭ. O broască țestoasă verde. O plantă fosilă. Un fel de argilă. Un fel de rășină inferioară scoasă din trestie.
Sursa: Dicționaru limbii românești