Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele caiman:

CAIMÁN1, caimani, s. m. Specie de crocodil din America Centrală și de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile. – Din fr. caïman.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CAIMÁN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași, pentru a le pregăti mâncarea, pentru a le păzi și curăța coliba etc. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CAIMÁN s. m. crocodil din fluviile și lacurile Americii Centrale și de Sud, înrudit cu aligatorii. (< fr. caïman, sp. caiman)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CAIMÁN s.m. Crocodil din fluviile și lacurile Americii Centrale și de Sud, înrudit cu aligatorii. [Pron. -ca-i-, pl. -ni. / < fr. caïman, cf. sp. caimán < cuv. caraib].
Sursa: Dicționar de neologisme

CAIMÁN1, caimani, s. m. (Zool.) Aligator [Pr.: cai-] – Fr. caïman.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

CAIMÁN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași, pentru a le face de mâncare, pentru a le păzi și a le curăța coliba etc. [Pr.: cai-]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*caĭmán m. (sp. caiman, d. caraibu acaĭuman). Aligator, crocodil din America și din China.
Sursa: Dicționaru limbii românești

caimán, -i, s.n. – Lucrător care se ocupă cu gospodăria cabanei, muncitor forestier (Gh. Pop 1971: 87): „Aici era adusă o femeie numită căimăniță, care le pregătea mesele și întreținea curățenia [în cabana butinarilor]” (Horj 2007). – Din ucr. kaiman (Gh. Pop 1971).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

caimán (cai-) s. m., pl. caimáni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

caiman m. reptil din America, asemenea crocodilului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CAIMÁN1, caimani, s. m. Specie de crocodil din America de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile. – Din fr. caïman.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CAIMÁN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitori sau pe plutași, pentru a le pregăti mâncarea, a le păzi și curăța coliba etc. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)