Am găsit 24 de definiții pentru cuvantul/cuvintele caid:

CAÍD1, caiduri, s. n. (Înv.) Registru, dosar, arhivă. – Din tc. kayit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CAÍD2, caizi, s. m. Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane ale Africii de Nord, care avea și funcții judecătorești; persoană care purta acest titlu. – Din fr. caïd.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CAÍD s. m. 1. titlu în trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord, cu atribuții judecătorești. 2. (fam.) persoană tiranică într-un anturaj; șef de bandă criminală. (< fr. caïd)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CAÍD s.m. Titlu dat odinioară guvernatorului unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane din Africa de nord. [Pron. ca-id, pl. -izi. / < fr. caïd].
Sursa: Dicționar de neologisme

caíd (caiduri), s. n. – Protocol, document de arhivă. – Mr. caide „viză”. Tc. kayid „carte” (Șeineanu, III, 25).
Sursa: Dicționarul etimologic român

caid, caizi s. m. șef de bandă.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

CAÍD1, caiduri, s. n. (Înv.) Registru, dosar, arhivă. – Tc. kayd.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

CAÍD2, caizi, s. m. Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord. – Fr. caïd.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

caíd1 (persoană) s. m., pl. caízi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

caíd2 (registru, arhivă) (înv.) s. n., pl. caíduri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CAÍD1, caizi, s. m. Titlu purtat în trecut de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane ale Africii de Nord, care avea și funcții judecătorești; persoană care purta acest titlu. – Din fr. caïd.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CAÍD2, caiduri, s. n. (Înv.) Registru, dosar; arhivă. – Din tc. kayit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CAÍD1, caiduri, s. n. (Înv.) Registru, dosar, arhivă. – Din tc. kayit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CAÍD2, caizi, s. m. Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane ale Africii de Nord, care avea și funcții judecătorești; persoană care purta acest titlu. – Din fr. caïd.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CAÍD s. m. 1. titlu în trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord, cu atribuții judecătorești. 2. (fam.) persoană tiranică într-un anturaj; șef de bandă criminală. (< fr. caïd)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CAÍD s.m. Titlu dat odinioară guvernatorului unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane din Africa de nord. [Pron. ca-id, pl. -izi. / < fr. caïd].
Sursa: Dicționar de neologisme

caíd (caiduri), s. n. – Protocol, document de arhivă. – Mr. caide „viză”. Tc. kayid „carte” (Șeineanu, III, 25).
Sursa: Dicționarul etimologic român

caid, caizi s. m. șef de bandă.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

CAÍD1, caiduri, s. n. (Înv.) Registru, dosar, arhivă. – Tc. kayd.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

CAÍD2, caizi, s. m. Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord. – Fr. caïd.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

caíd1 (persoană) s. m., pl. caízi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

caíd2 (registru, arhivă) (înv.) s. n., pl. caíduri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CAÍD1, caizi, s. m. Titlu purtat în trecut de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane ale Africii de Nord, care avea și funcții judecătorești; persoană care purta acest titlu. – Din fr. caïd.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CAÍD2, caiduri, s. n. (Înv.) Registru, dosar; arhivă. – Din tc. kayit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)