Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele cadet:

CADÉT, cadeți, s. m. (Înv.) 1. Tânăr (fiu de nobil sau de ofițer) care se pregătea pentru cariera armelor. 2. Elev al unei școli militare. 3. Membru al unui partid din Rusia țaristă. – Din fr. cadet, (3) rus. kadet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CADÉT s.m. 1. Tânăr nobil destinat carierei militare, care își făcea serviciul în armată, în Franța, în Rusia, ca soldat. ♦ (Franțuzism) Tânăr; al doilea născut într-o familie. 2. Membru al unui partid reacționar din Rusia țaristă. [< fr. cadet, cf. gasc. capdel – șef, rus. kadet].
Sursa: Dicționar de neologisme

CADÉT s. m. 1. (în trecut în Franța, Rusia) tânăr care se pregătea pentru a deveni ofițer. 2. membru al unui partid reacționar din Rusia țaristă. 3. elev (absolvent) al unei școli militare. 4. ambarcație de sport cu vele. (< fr. cadet, rus. kadet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CADÉT, cadeți, s. m. (Înv.) Tânăr (fiu de nobil sau de ofițer) care se pregătea pentru cariera armelor; elev al unei școli militare. – Fr. cadet.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*cadét m. (fr. cadet, d. gasconu capdet, pv. capdel, „cap mic”, șef, căpitan. V. cadoŭ). Odinioară, tînăr nobil care-șĭ făcea stagiu de soldat ca s´ajungă ofițer. Elev dintr´o școală militară. Membru al partiduluĭ constituțional democratic rusesc. V. ĭuncher.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cadét s. m., pl. cadéți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cadet m. june nobil care intră în armată ca simplu soldat spre a învăța meseria militară: cadeții se numiau înainte la noi iunkeri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CADÉT, cadeți, s. m. (Înv.) 1. Tânăr (fiu de nobil sau de ofițer) care se pregătea pentru cariera armelor. 2. Elev al unei școli militare. 3. Membru al unui partid din Rusia țaristă. – Din fr. cadet, (3) rus. kadet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)