Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele cabană:

CABÁNĂ, cabane, s. f. Casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care servește pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. – Din fr. cabane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CABÁNĂ s.f. Clădire (construită din lemn), pentru cazarea excursioniștilor. ♦ Casă făcută din materiale ușoare și situată în afara localităților. [< fr. cabane].
Sursa: Dicționar de neologisme

CABÁNĂ s. f. construcție rustică, din lemn, pentru cazarea excursioniștilor sau a vânătorilor. (< fr. cabane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CABÁNĂ, cabane, s. f. Casă la munte pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. – Fr. cabane.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*1) cabană f., pl. e (sîrb. kában și gában, d. it. gabbáno, sp. gaban, fr. caban, manta de ploaĭe, chepeneag, care vine d. ar. perss. turc. kaba, haĭnă, ĭar acesta poate d. lat. cappa, chepeneag. V. cabaniță, chebe, chepeneag, capot). Vechĭ. Chepeneag. Sec. 19. (d. fr.). Un fel de paltonaș femeĭesc care se poartă și azĭ la țară.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*2) cabánă f., pl. e (fr. cabane, d. mlat. capanna, colibă). Barb. Colibă de adăpost p. excursioniștĭ (poate chear [!] o adevărată casă). V. gașcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cabánă s. f., g.-d. art. cabánei; pl. cabáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cabană f. haină de d’asupra a preoților (în locul vechii giubele), a portăreilor și a soldaților. [Cf. fr. caban, manta cu glugă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CABÁNĂ, cabane, s. f. Casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care servește pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. – Din fr. cabane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)