Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele cațană:

catánă (-ne), s. f. – Soldat, recrut. – Var. cătană. Mag. katona (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 488; Gáldi, Dict., 87); cf. sb., cr., tc. katana, pol. katan.Der. cătănesc, adj. (militar); cătănește, adv. (soldățește); cătăni, vb. (a se înrola; a merge la oaste); cătănie, s. f. (serviciu militar); cătănime, s. f. (trupă de soldați).
Sursa: Dicționarul etimologic român


catánă și (Nec. 2, 407) cătánă f., pl. e (ung. katona, soldat, de unde și sîrb. kátana, rut. katúna). Rar. Azĭ fam. Soldat, ostaș.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cațánă, cațáne, s.f. (reg.) bancă sau scaun al catargului la vasele de pescuit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

CĂTÁNĂ, cătane, s. f. (Înv.) Soldat, ostaș în Austro-Ungaria; p. gener. (reg.) soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Din magh. katona.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CĂTÁNĂ, cătane, s. f. (Reg.) Soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Magh. katona.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

cătánă, V. catană.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cătánă, -e, (cătună), s.f. – Soldat, militar: „Care fecior nu-i cătană / Nici acasă nu-i la samă. / Și care nu cătunește / Nu ști-n lume că trăiește” (Bârlea 1924 II: p.159). – Din magh. katona.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

cătánă (pop.) s. f., g.-d. art. cătánei; pl. cătáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cătană m. 1. ostaș, în special soldat din armata austro-ungară: oamenii săriră crezând că e foc ori ne taie catanele CR.; 2. pl. Catane sau slujitori de scuteală, odinioară miliția țării (în număr de 18.000) ce era scutita de unele dări. [Ung. KATONA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CĂTÁNĂ, cătane, s. f. 1. (Înv.) Soldat, ostaș în armata Austro-Ungariei. 2. P. gener. (Pop.) Soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Din magh. katona.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)