Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele căpeneag:

CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] – Din magh. köpenyeg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


căpeneág (chepeneág), căpeneáguri (chepeneáguri), s.n. (înv.) 1. haină lungă și largă cu glugă, care acoperea tot corpul; manta, ghebă, zeghe, suman, ipingea. 2. gluga mantalei. 3. fundul căciulii sau al pălăriei. 4. copăcel.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

căpeneág (căpenége), s. n. – Haină lungă și largă, pelerină. – Var. chepeneag. Mag. kőpőnyeg (DAR; Gáldi, Dict., 86).
Sursa: Dicționarul etimologic român

CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă, care acoperea tot corpul. V. palton, suman.Magh. köpenyeg.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

căpeneág, V. chepeneag.
Sursa: Dicționaru limbii românești

căpeneág, (căpenegaș, chepeneag), s.n. – 1. Manta, pelerină: „Din pânza de pă obraz, / Și-o făcut căpenegaș” (Papahagi 1925: 250). 2. Haină boierească de paradă; căput domnesc (Bârlea 1924). – Din magh. köpönyeg „manta” (Bud 1908).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

căpeneág/chepeneág (înv.) s. n., pl. căpenége/chepenége
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

căpeneag n. haină cu glugă a Bănățenilor. [Ung. KÖPENYEG]. V. chepeneag.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] – Din magh. köpenyeg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] – Din magh. köpenyeg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

căpeneág (chepeneág), căpeneáguri (chepeneáguri), s.n. (înv.) 1. haină lungă și largă cu glugă, care acoperea tot corpul; manta, ghebă, zeghe, suman, ipingea. 2. gluga mantalei. 3. fundul căciulii sau al pălăriei. 4. copăcel.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

căpeneág (căpenége), s. n. – Haină lungă și largă, pelerină. – Var. chepeneag. Mag. kőpőnyeg (DAR; Gáldi, Dict., 86).
Sursa: Dicționarul etimologic român

CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă, care acoperea tot corpul. V. palton, suman.Magh. köpenyeg.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

căpeneág, V. chepeneag.
Sursa: Dicționaru limbii românești

căpeneág, (căpenegaș, chepeneag), s.n. – 1. Manta, pelerină: „Din pânza de pă obraz, / Și-o făcut căpenegaș” (Papahagi 1925: 250). 2. Haină boierească de paradă; căput domnesc (Bârlea 1924). – Din magh. köpönyeg „manta” (Bud 1908).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

căpeneág/chepeneág (înv.) s. n., pl. căpenége/chepenége
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

căpeneag n. haină cu glugă a Bănățenilor. [Ung. KÖPENYEG]. V. chepeneag.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] – Din magh. köpenyeg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)