Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele cămăraș:

camaráș, V. cămăraș.
Sursa: Dicționaru limbii românești


CĂMĂRÁȘ, cămărași, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujbaș care avea în grijă odăile domnului, în special cămara domnească. ♦ (Înv.) Intendent la o mănăstire. – Cămară + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CĂMĂRÁȘ, cămărași, s. m. (Înv.) Slujbaș la odăile domnitorului, în special la camera de dormit. ♦ Intendent. – Din cămară + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

cămăráș m. (ung. kamarás). Sec. 16-18. Slujitor al cămăriĭ (al vistieriiĭ domneștĭ). Marele cămăraș, boĭer de rangu al doilea, tezauraru particular al domnuluĭ orĭ șambelanu curțiĭ domneștĭ (V. camerier). Cămăraș de izvoade (saŭ logofăt de taĭnă), boĭer de rangu al treilea, incasator [!] al unor taxe (de la bresle). Cămăraș de ocnă, șefu ocnelor. Cămăraș de rafturĭ, rahtivan. Sec. 19. Casier, intendent, iconom (ca cel ce incasează baniĭ la scrîncĭov [!]. – În est camaraș.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cămăráș s. m., pl. cămăráși
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cămăraș m. 1. slujitor al cămarei: odăile locuite de cămărași OD.; 2. (Marele) odinioară, tezaurarul particular al Domnului sau șambelanul Curții; 3. mai marele peste ocne.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CĂMĂRÁȘ, cămărași, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujbaș care avea în grijă odăile domnului, în special cămara domnească. ♦ (Înv.) Intendent la o mănăstire. – Cămară + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)