Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele călăresc:

CĂLĂRÉSC, -EÁSCĂ, călărești, adj. (Înv.) De călăreț; de cavalerie. Oști călărești.Călare + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CĂLĂRÉSC, -EÁSCĂ, călărești, adj. (Înv.) Care luptă călare. – Din călare + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

călărésc v. intr. (d. călare). Merg călare: petrec timpu călărind. V. tr. am călărit doĭ caĭ astăzĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

călărésc (înv.) adj. m., f. călăreáscă; pl. m. și f. călăréști
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CĂLĂRÉSC, -EÁSCĂ, călărești, adj. (Înv.) De călăreț; de cavalerie. Oști călărești.Călare + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

călăresc - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul călări

călăresc - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul călări

călăresc - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul călări