Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele călîf:

CALÍF, califi, s. m. Titlu purtat, după moartea lui Mahomed, de șefii musulmanilor care dețineau puterea politică și pe cea religioasă; persoană având acest titlu. – Din fr. calife.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CALÍF s. m. titlu purtat de șeful religios și politic la musulmanii sunniți. (< fr. calife)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CALÍF s.m. Titlu purtat de suveranii musulmani, succesori ai lui Mahomed. [Cf. fr. calife, it. califfo < ar. khalifa – vicar].
Sursa: Dicționar de neologisme

CALÍF, califi, s. m. Titlu luat după moartea lui Mahomed de șefii musulmanilor care dețineau atât puterea politică cât și pe cea religioasă; persoană având acest titlu. – Fr. calife.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*calíf m. (fr. calif, d. ar. halife, succesor [al luĭ Mohamet]; turc. halif. V. calfă). Titlu primilor suveranĭ mohametanĭ. – Româniĭ, avînd sunetu h, ar trebui să zică halif.
Sursa: Dicționaru limbii românești

calíf s. m., pl. calífi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

calif m. titlul vechilor suverani arabi, succesori ai lui Mahomed.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CALÍF, califi, s. m. Titlu purtat de monarhii din unele state musulmane, care dețineau puterea politică și religioasă, fiind considerat locțiitor al profetului Mahomed pe Pământ; persoană având acest titlu. – Din fr. calife.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

calîf, V. cîlîf.
Sursa: Dicționaru limbii românești

călî́f, V. cîlîf.
Sursa: Dicționaru limbii românești