Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele căina:

CĂINÁ, căinez, vb. I. Refl. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ Tranz. A compătimi, a deplânge. [Var.: căiní vb. IV] – Din sl. kajanŭ (part. lui kajati sen).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


căiná (-néz, -át), vb.1. A compătimi. – 2. (Refl.) A se plînge, a se tîngui. Sl. kajati sę (› căi), probabil prin intermediul part. kajanŭ (Cihac, II, 37; DAR; cf. Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, Rom. Germ., II, 251, din gepid. qainôn). – Der. cainic, adj. (lamentabil, de compătimit).
Sursa: Dicționarul etimologic român

CĂINÁ, căinez, vb. I. Refl. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ Tranz. A compătimi, a deplânge. [Var.: căiní vb. IV] – Slav (v. sl. kajanŭ, part. lui kajati sen).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

căiná (a ~) (că-i-) vb., ind. prez. 3 căineáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CĂINÁ, căinez, vb. I. Refl. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ Tranz. A compătimi, a deplânge. [Var.: căiní vb. IV] – Din sl. kajanŭ (part. lui kajati sen).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

câiná v. 1. a jeli pe cineva: cum căina poporul de dânșii calicit Al.; 2. a se plânge, a se tângui de o pierdere suferită. [Lit. a geme ca un câine].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a