CÂRCIUMÁR, cârciumari, s. m. Proprietar de cârciumă. [Var.: crâșmár, (reg.) crăcimár s. m.] – Cârciumă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
cârciumár s. m., pl. cârciumáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cârciumar m. cel ce ține o cârciumă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÂRCIUMÁR, cârciumari, s. m. Proprietar al unei cârciumi. [Var.: crâșmár, (reg.) crăcimár s. m.] – Cârciumă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)