Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele cârăi:

cârăì v. 1. a face câr, se zice de găini când umblă să ouă: cloșca cârăe; 2. a cânta ca cioara; 3. a vorbi (în graiul hoților); 4. (ironic despre om) a vorbi; 5. fig. a cicăli, a cârti necontenit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CÂRÂÍ, cấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre unele păsări; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice, neplăcute, scurte și guturale. 2. Intranz. Fig. (Peior.) A vorbi cu un ton ascuțit și strident, care trădează ostilitate. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A cicăli, a bate la cap pe cineva. ♦ Refl. recipr. A se certa. Toată ziua se cârâie.Câr + suf. -îi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

cârâi, cârâi I. v. r. a cicăli, a bate la cap II. v. r. a se certa
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

cârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 cấrâie, imperf. 3 sg. cârâiá; conj. prez. 3 să cấrâie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CÂRÂÍ, cấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre unele păsări; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice, neplăcute, scurte și guturale. 2. Intranz. Fig. (Peior.) A vorbi cu un ton ascuțit și strident, care trădează ostilitate. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A cicăli, a bate la cap pe cineva. ♦ Refl. recipr. A se certa. Toată ziua se cârâie.Câr + suf. -âi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

cărai - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana I, singular - pentru cuvantul căra

cărai - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul căra