CÂRPÁCI, cârpaci, s. m. Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine etc. ♦ Meseriaș sau, p. gener. persoană care lucrează prost. – Din bg. kărpač.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cârpáci (-paci) s. m., pl. cârpáciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
CÂRPÁCI, cârpaci, s. m. Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine etc. ♦ Meseriaș sau, p. gener. persoană care lucrează prost. – Din bg. kărpač.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CÂRPĂCÍ, cârpăcesc, vb. IV. Tranz. A cârpi, a petici; p. gener. a lucra prost, a face lucruri de proastă calitate. – Din cârpaci + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cârpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârpăcésc, imperf. 3 sg. cârpăceá; conj. prez. 3 să cârpăceáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cârpăcì v. a drege haine sau încălțăminte vechi și uzate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÂRPĂCÍ, cărpăcesc, vb. IV. Tranz. A cârpi, a petici; p. gener. a lucra prost, a face lucruri de proastă calitate. – Din cârpaci.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)