BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă (1). – Bărdacă + suf. -uță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a bărdăcúță / bărdăcúț (rar) s. f. / s. n., pl. bărdăcúțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă (1). – Bărdacă + suf. -uță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)