BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. -ioară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bănicĭoáră f., pl. e. Baniță mică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bănicioáră s. f., g.-d. art. bănicioárei; pl. bănicioáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. -ioară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)