BÚTURE s. m. v. butură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BÚTURE, buturi, s. m. (Reg.) Butuc (1). – Din but[uc] + suf. -ure.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
búture m. V. but 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești
buture m. scorbură de arbore: buture de stejar. [V. butuc].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÚTURE s. m. v. butură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)