BUTÍC, buticuri, s. n. (Franțuzism) Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BUTÍC s. n. magazin mic, în care se vând confecții de serie mică. (< fr. boutique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
butic, buticuri s. n. magazin mic și modest profilat pe vânzarea de mărunțișuriSursa: Dicționar de argou al limbii române *butíc s. n., pl. butícuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BUTÍC, buticuri, s. n. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)