Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele butelie:

BUTÉLIE, butelii, s. f. 1. Vas de sticlă, de material plastic sau de metal, de diferite forme, folosit pentru depozitarea și transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. ◊ Butelie de Leyda = condensator electric în formă de cilindru sau de con, alcătuit dintr-o butelie de sticlă cuprinsă între două armături metalice. 2. Sticlă pentru păstrat sau pentru transportat lichide; butelcă. – Din fr. bouteille.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BUTÉLIE s. f. 1. recipient cilindric de oțel în care se păstrează gaze comprimate. ♦ ~ de Leyda = condensator electric de formă cilindrică. 2. (arheol.) vas din metal sau din sticlă, cu gâtul foarte îngust, pentru păstrat sau transportat lichide. (după fr. bouteille)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


BUTÉLIE s.f. 1. (Tehn.) Recipient cilindric de oțel în care se păstrează gaze comprimate. ◊ (Fiz.) Butelie de Leyda = condensator electric de formă cilindrică, construit prima dată în 1746 de trei savanți olandezi. 2. Sticlă pentru păstrat sau transportat lichide. [Gen. -iei. / < fr. bouteille].
Sursa: Dicționar de neologisme

butélie (butélii), s. f. – Sticlă. – Var. butelcă, (Trans., rar) botolcă. Fr. bouteille; var. prin intermed. pol. butelka, rus. butylka.
Sursa: Dicționarul etimologic român

BUTÉLIE, butelii, s. f. 1. Recipient cilindric de oțel pentru gaze comprimate. ◊ Butelie de Leyda = condensator electric în formă de cilindru sau de con. 2. Sticlă pentru păstrat sau transportat lichide. – După fr. bouteille.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*butélie f. (fr. bouteille, d. lat. bŭtticula, dim. d. bŭttis; it. bottiglia. V. bute). Garafă, burcut, vas de sticlă cu gitu strîmt în capacitate de un litru. Conținutu luĭ: o butelie de vin. Butelia de (saŭ de la) Levda, un fel de condensator electric în formă de butelie (inventat la 1746 de treĭ Olandejĭ din Leyda). Și butelcă, pl. ĭ (rus. butýlka, pol. butelka).
Sursa: Dicționaru limbii românești

butélie (-li-e) s. f., art. butélia (-li-a), g.-d. art. butéliei; pl. butélii, art. butéliile (-li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

butelie f. sticlă; butelie de Leyda, flacon în care se poate acumula și condensa electricitatea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BUTÉLIE, butelii, s. f. 1. Vas de sticlă, de material plastic sau de metal, de diferite forme, folosit pentru depozitarea și transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. ◊ Butelie de Leyda = condensator electric în formă de cilindru sau de con, alcătuit dintr-o butelie de sticlă cuprinsă între două armături metalice. ♦ Recipient metalic destinat să conțină un gaz sub presiune sau lichefiat. Butelie de aragaz. 2. Sticlă pentru păstrat sau pentru transportat lichide; butelcă. – Din fr. bouteille.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)