BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie, butii, s. f.] – Lat. buttis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a búte (búți), s. f. – 1. Butoi. – 2. Butucul roții. – 3. Tub, țeavă. – 4. Pană de pasăre. Var. butie. Mr. bute, megl. buti. Lat. bŭttem (Meyer, Alb. St., IV, 29; Pușcariu 241; REW 1427; Candrea-Dens., 202, DAR); cf. ngr. βοῦτα, alb. bute (Meyer 56), it. botte, prov., sp., port. bota, fr., cat. bote. Nu se vede necesitatea ipotezei indo-europene sugerată de Lahovary 319. Der. butar, s. m. (dogar); butărie, s. f. (dogărie); butelnic, s. n. (burghiu); butoi, s. n.(vas de lemn din doage); butlan, s. n. (butoi); butloagă, s. f. (butoi). Din rom. provine mag. butoj(ka).Sursa: Dicționarul etimologic român
BUTE (lat. buttis) s. f. 1. Recipient din doage de lemn cu capacitate mare (1.000-4.000 l); butoi (1); conținutul unui astfel de recipient. În evul mediu în Țările Române era folosit și ca măsură de capacitate. 2. (La pl.) Stîlpi principali din eșafodajul de sprijinire a unui tunel în construcție.Sursa: Dicționar enciclopedic BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințată în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodajului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie, butii, s. f.] – Lat. buttis.Sursa: Dicționarul limbii române moderne búte f. (lat. pop. bŭttis, it. botte, pv. bouto [de unde] fr. boute; alb. bote; germ. bütte, bute. v. botă 1, boșcă, butoĭ, butelie, poloboc, putină). Butoĭ maĭ înalt și maĭ lungăreț de cît cele obișnuite. – În vest bútie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
búte, buți, s.f. – Butoi din doage de lemn în care se ține vinul; ton (ALR 1971: 487). – Lat. buttis (DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
búte s. f., art. bútea, g.-d. art. búții; pl. buțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie s. f.] – Lat. buttis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)