BURSUCÁ, bursúc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BURSUCÁ, bursúc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bursucá, vb. refl. – A se umfla în pene (ALR 1956: 382). – Din bursuc „viezure” (< tc. borsuk) + -a.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bursucà v. a se umfla în pene, a se bozumfla.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violet-închis, așezate în formă de spic la vârful tulpinii și fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BURSÚCĂ (‹ bursuc) s. f. Mică plantă erbacee (5-15 cm) din familia scrofulariaceelor, cu flori violet-închis, dispuse în spic, și fructe capsule, răspîndită în regiunea alpină și subalpină (Bartsia alpina).Sursa: Dicționar enciclopedic BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violete-închise, așezate în formă de spic la vârful tulpinii (Bartsia alpina). – Din bursuc.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bursúcă (plantă) s. f., g.-d. art. bursúcei; pl. bursúceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bursucă f. 1. femeiușca bursucului; 2. mică plantă cu frunzele obtuz dințate pe margine și corola păroasă (Bartsia alpina).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violete-închis, așezate în formă de spic la vârful tulpinii și fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)