Am găsit 17 definiții pentru cuvantul/cuvintele bursa:

BURSA (BRUSA), oraș în NV Turciei asiatice; 658 mii loc. (1985, cu suburbiile). Nod de comunicații. Ind. ușoară (mătase, bumbac, covoare) și alim. (uleiuri). Ape termale. Universitate. În sec. 15-17, celebru centru de artizanat al mătăsii. Moschei din sec. 14-15. Întemeiat în sec. 2 î. Hr. sub numele de Prusa, B. a fost stăpînită succesiv de romani, bizantini, iar din 1326 a devenit capitala statului otoman (pînă în 1365).
Sursa: Dicționar enciclopedic


BÚRSĂ1, burse, s. f. Alocație bănească (lunară) acordată de stat, de o instituție etc. unui elev sau unui student, pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere în timpul studiilor; întreținere gratuită acordată de stat, de o instituție etc. unui elev sau unui student stipendiu. – Din fr. bourse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BÚRSĂ2, burse, s. f. Instituție unde se negociază hârtii de valoare și valute străine sau unde se desfășoară tranzacții de mărfuri. ◊ Expr. A juca la bursă = a cumpăra și a revinde efecte de bursă2, cu scopul de a realiza un venit de pe urma urcării sau scăderii prețului lor. ♦ Bursă neagră = comerț clandestin. Bursa muncii = instituție care înregistrează cererile de lucru și mijlocește angajările. – Din fr. bourse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BÚRSĂ2, burse, s. f. (În țările capitaliste) Instituție unde se negociază rente de stat, acțiuni, valute străine, efecte comerciale sau mărfuri foarte căutate. ◊ Expr. A juca la bursă = a cumpăra și a vinde efecte de bursă, cu scopul de a realiza un venit de pe urma urcării sau scăderii prețului lor. Bursă neagră = comerț clandestin. – Fr. bourse.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BÚRSĂ1 s.f. I. Ajutor bănesc acordat de stat, de o instituție, de o persoană particulară etc. unui elev sau unui student pentru a se întreține în timpul studiilor. II. (Med.) Formație anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos. ◊ Bursă seroasă = pungă, conținând sinovie, care se formează în apropierea articulațiilor. [Pl. -se. / < fr. bourse, cf. lat. bursa, gr. byrsa – sac].
Sursa: Dicționar de neologisme

BÚRSĂ2 s.f. Instituție unde se negociază rente de stat, acțiuni, mărfuri căutate foarte mult etc. ◊ Bursă neagră = comerț clandestin ; bursa muncii = instituție unde se înregistrează cererile de lucru ale șomerilor pentru a mijloci angajarea. [< fr. bourse, cf. Van der Burse – proprietarul casei în care se adunau negustorii venețieni la Bruges în sec. XVI].
Sursa: Dicționar de neologisme

BÚRSĂ2 s. f. 1. piață capitalistă care funcționează permanent. 2. unitate specifică economiei de piață, unde se negociază și se încheie tranzacții privind mărfuri, valori mobiliare, valute și devize, asigurări etc. ♦ ~ neagră = comerț clandestin, piață ilicită; ă muncii = instituție unde se înregistrează cererile de lucru ale șomerilor; ~ de valori = bursă unde se negociază titluri de valori. (< fr. bourse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


BÚRSĂ1 s. f. 1. alocație bănească sau întreținere gratuită acordată de stat, de o instituție etc. elevilor, studenților merituoși în timpul școlarizării. 2. formație anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos. ♦ ~ seroasă = pungă conținând sinovie, în apropierea articulațiilor. (< fr. bourse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

búrsă (búrse), s. f.1. Instituție unde se negociază hîrtii de valoare, tranzacții de mărfuri. – 2. Alocație bănească lunară. Fr. bourse.Der. bursier, s. m.; debursa, vb., din fr. débourser; ramburs, s. n., din vb. următor; rambursa, vb., din fr. rambourser.
Sursa: Dicționarul etimologic român

BÚRSĂ2 (‹ fr.) s. f. Piață și instituție unde se negociază hîrtii de valoare. ♦ B. comercială = locul unde se cotează în mod oficial piața bunurilor și serviciilor: mărfuri, asigurări, frahte (navluri) etc. ♦ B. de valori = piață specializată în operațiuni de vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare. Acest fel de piață permite statului, colectivităților, întreprinderilor publice sau private să obțină profituri necesare unor noi investiții. ♦ Expr. a juca la b. = a cumpăra și a revinde la bursă cu scopul speculativ de a obține cîștiguri din diferența de preț ce s-ar ivi prin schimbarea favorabilă a cursului. ♦ B. neagră = comerț clandestin. ♦ Bursa muncii = (în unele țări) instituție care înregistrează cererile de lucru și mijlocește angajările.
Sursa: Dicționar enciclopedic

BÚRSĂ3 (‹ fr.) s. f. (ANAT.) Ansamblul învelișului testiculelor. ♦ B. sinovială (seroasă) = formațiune anatomică în formă de sac, plină cu lichid vîscos, înterpusă între două suprafețe, cu rol de a facilita alunecarea acestora, una pe cealaltă (ex. b. seroase anexate mușchilor și tendoanelor, plasate, în special, în zona articulațiilor).
Sursa: Dicționar enciclopedic

BÚRSĂ1, burse, s. f. Alocație bănească (lunară) acordată de stat unui elev sau student, pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere în timpul studiilor; întreținere gratuită acordată de stat unui elev sau student. – Fr. bourse.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*búrsă f., pl. e (fr. bourse, it. borsa, d. lat. byrsa, pop. bursa, d. vgr. býrsa, pele, pungă de pele. V. Birjă). Stipendiŭ, pensiune plătită de stat orĭ de un particular p. întreținerea unuĭ elev orĭ unuĭ student. Sumă de 500 leĭ vechĭ în Turcia (V. pungă). Loc unde se fac operațiunĭ financiare asupra valorilor publice, obligațiunilor, acțiunilor ș.a. (numit pop. pin porturĭ și borsă, după it. borsa, și turc. borsa, ca și somă îld. sumă). – În vechime zarafiĭ își așezaŭ mesele pe pĭețele publice ale marilor orașe. La Ierusalim, Hristos, văzându-ĭ făcînd schimb chear în tinda biseriĭ, ĭ-a alungat bătîndu-ĭ cu funia udă. Burse cu înțelesu de astăzĭ nu există de cît din seculu 16. Primu oraș care a avut bursă a fost Bruges (Belgia), unde un negustor invita la casa luĭ ca să încheĭe afacerĭ. Ca semn de recunoaștere a caseĭ, pusese la intrare o pungă (lat. bursa) sculptată pe o peatră. Apoĭ s’aŭ înființat burse la Anvers, Lyon, Tuluza, Roma ș.a. Cea dintîĭ clădire de bursă publică a fost inaugurată de regina Elisabeta la Londra în 1571.
Sursa: Dicționaru limbii românești

búrsă s. f., g.-d. art. búrsei; pl. búrse
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită


bursă f. 1. pensiune plătită de Stat pentru întreținerea unui elev într´un așezământ de instrucțiune; 2. locul unde se adună bancherii, agenții de schimb, etc. spre a vorbi de afaceri financiare: palatul Bursei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BURSĂ1, burse, s. f. Alocație bănească (lunară) acordată de stat, de o instituție etc. unui elev sau unui student, pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere în timpul studiilor ori unor cercetători, cadre didactice etc. pentru specializare sau perfecționare; întreținere gratuită acordată de stat, de o instituție etc. unui elev sau unui student; stipendiu. – Din fr. bourse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BURSĂ2, burse, s. f. Piață publică organizată și specializată unde se tranzacționează valori mobiliare, anumite mărfuri și valute. ◊ Bursă de valori = piață specializată în operații de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare. ◊ Expr. A juca la bursă = a cumpăra și a revinde efecte de bursă2, cu scopul de a realiza un venit de pe urma urcării sau scăderii prețului lor. ♦ Bursă neagră = comerț clandestin. Bursa muncii = instituție care înregistrează cererile de lucru și mijlocește angajările. – Din fr. bourse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)