Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele bună:

BÚNA s. f. Varietate de cauciuc sintetic. – Din germ. Buna (denumire comercială).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BÚNA s. f. varietate de cauciuc sintetic, pornind de la buratienă. (< germ. Buna, n. com.)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BÚNA s.f.sg. Varietate de cauciuc sintetic. [< germ. Buna – nume comercial].
Sursa: Dicționar de neologisme

BÚNA s. f. sg. (Tehn.) Varietate de cauciuc sintetic. – Fr. buna.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

búna (cauciuc) (înv.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BÚNA s. f. (Înv.) Varietate de cauciuc sintetic. – Din germ. Buna (denumire comercială).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

bună, bune s. f. (d. femei) frumoasă, atrăgătoare.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

BUNĂ, bune, s. f. Bunică. – Lat. bona.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

búnă (bunică) (fam.) s. f., g.-d. art. búnei; pl. búne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bună f. bunică. ║ 1. piază, augur: nu-i a bună; 2. (ironic) bocluc, poznă: a face cuiva una bună; 3. una și bună, un singur lucru, absolut în ruptul capului: a ști, a ținea una și bună; 4. toate bune, fie și așa (V. bunăoară).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Forme flexionare:

buna - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul bun

bună - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul bun