BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BUM1 s.n. (Mar.) Ghiu. [< engl. boom].
Sursa: Dicționar de neologisme
BUM2 s.n. v. boom.
Sursa: Dicționar de neologisme
BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bum, interj. care arată bubuitu (tunetu).
Sursa: Dicționaru limbii românești
bum, interj. care arată sunetu tobeĭ (al bubuiturilor).
Sursa: Dicționaru limbii românești
bum interj.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
bum ! int. exprimă sunetul tobei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)