BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a bulichér (bulichére), s. n. – (Mold.) Cuțit, briceag. Origine necunoscută. Cihac, II, 486, propune ca etimon mag. bugyli, „cuțit cu mîner de lemn”.Sursa: Dicționarul etimologic român
BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare care nu taie bine. – Comp. magh. bugyli „briceag”Sursa: Dicționarul limbii române moderne bulichér n., pl. e (din buricar). Nord. Fam. Briceag prost, cuțit prost, cĭorsan, custură.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bulichér (reg.) s. n., pl. bulichéreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bulicher n. Mold. cuțit mare și lung: scoate bulicherul din teacă CR. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)