Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele bulă:

BÚLĂ, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În antichitate și în evul mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; p. ext. act care purta o astfel de pecete. ◊ Bulă papală = act oficial emis de papi. – Din fr. bulle, lat. bulla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BÚLĂ1 s.f. 1. Bășică (de aer, de gaz etc.). 2. Umflătură a pielii, umplută cu un lichid seros. 3. Sferă, glob (de metal, de sticlă etc.) gol pe dinăuntru. [< fr. boule, cf. lat. bulla].
Sursa: Dicționar de neologisme

BÚLĂ2 s.f. Act oficial emis de papă. ♦ Act emanat de la un suveran. [< lat. bulla, cf. fr. bulle].
Sursa: Dicționar de neologisme

BÚLĂ2 s. f. 1. (la romani) medalion rotund de aur purtat la gât de copiii din familiile senatoriale sau ecvestre. 2. (ant. și evul mediu) pecete de metal, bombată, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; act oficial emis de papă sau de un suveran. (< fr. bulle, lat. bulla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BÚLĂ1 s. f. 1. bășică de aer sau de alt gaz în masa unui lichid ori a unui solid. 2. leziune elementară a pielii, sub formă de veziculă de mari dimensiuni. 3. sferă, glob. (< fr. boule, lat. bulla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

búlă, búle, s.f. (reg.) cârpă, zdreanță; femeie stricată.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

búlă (búle), s. f.1. Cîrpă. – 2. Prostituată. Mag. bulya (DAR). În Trans. de Nord, puțin folosit. După Iordan, BF, II, 185, este cuvînt expresiv, sau mai curînd reducere de la buleandră. Cf. bul.
Sursa: Dicționarul etimologic român

búlă (búle), s. f. – Glob; bășică. – Mr. vulă „sello”. Lat. bulla (sec. XIX); în mr., din ngr. βοῦλλα.
Sursa: Dicționarul etimologic român

Bulă s. m. sg. 1. om prost. 2. om naiv.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

BÚLĂ1, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz. 2. Sferă de metal sau de sticlă; glob. 3. (Med.) Formație asemănătoare unui chist, cu conținut seros, la nivelul pielii. – Fr. bulle (lat. lit. bulla).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BÚLĂ2, bule, s. f. Denumire veche a unui act de stat întărit cu pecete; (astăzi) act oficial emis de papă. – Fr. bulle (lat. lit. bulla).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*1) búlă f., pl. e (lat. bulla, bulbuc, bobiță de apă, de unde și ebullitio, ebulițiune. V. buletin și hrisov). Beșicuță de aer care se ridică la suprafața apeĭ (saŭ altuĭ lichid) orĭ se prinde de păreții vasuluĭ. Bula de aur, medalion pe care-l purtaŭ băĭețiĭ nobilĭ romanĭ pînă la etatea de 17 anĭ. Ordonanța luĭ Carol IV al Germaniĭ care regula forma alegerilor imperiale. Bula papală, decret papal de al căruĭ sigiliŭ atîrnaŭ doŭă bobițe de plumb cu imaginea sfîntuluĭ Petru și Paul: bulă de excomunicare. V. pitac 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*2) búlă f., pl. e (fr. boule, d. lat. bulla, bulă, bobiță). Bilă care se învîrtește în juru unuĭ disc prevăzut cu găurĭ numeroase și aduce cîștig celuĭ ce a pus baniĭ p. acea gaură: a juca la bulă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

búlă s. f., g.-d. art. búlei; pl. búle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bulă f. 1. scrisoarea papei cu pecetea de aur sau de plumb: bulă de excomunicare; 2. bula de aur, diploma regelui ungur Andreiu II (1222), privitor la raporturile între rege și Statele sale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BÚLĂ, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În Antichitate și în Evul Mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; p. ext. act care purta o astfel de pecete. ◊ Bulă papală = act oficial emis de papă. 4. (Med.) Colecție circumscrisă de serozitate întâlnită la nivelul pielii; flictenă. 5. (Inform.; în sintagma) Bulă magnetică = mic domeniu magnetizat a cărui creare și mișcare pe un suport permite realizarea unei memorii de mare capacitate. – Din fr. bulle, lat. bulla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)